ÎNTREBĂRI FRECVENTE

Neutralitatea Internetului

Servicii Specializate

Managementul Traficului

Zero Rating

Transparență

Altele

Neutralitatea Internetului

Ce este neutralitatea Internetului?

Neutralitatea Internetului este principiul conform căruia furnizorii de servicii de acces la Internet transportă date fără discriminare pe baza sursei, a destinației sau a tipului de date. Aceasta înseamnă că neutralitatea Internetului împiedică operatorii de telecomunicații de la a bloca sau a diminua calitatea conținutului, a aplicațiilor sau a serviciilor.

Neutralitatea Internetului garantează libertatea ta de a accesa și distribui online informația dorită. Acest principiu de căpătâi asigură deschiderea, inovația, competiția și diversitatea Internetului.

Cum mă influențează pe mine și viața mea neutralitatea Internetului?

Fără neutralitatea Internetului…

  1. Ai plăti mai mult pentru mai puțin Internet, iar furnizorul tău de servicii Internet ar deveni un portar între tine și serviciile și aplicațiile tale online.

  2. Website-uri noi și alte inovații online nu ar fi la fel de rapide și la fel de accesibile ca cele ale jucătorilor mari deja existenți pe piață. S-ar putea ca noii veniți nici măcar să nu supraviețuiască suficient de mult pentru a deveni populari.

  3. Internetul ar fi mai lent. Studiile arată că dacă furnizorii de servicii de Internet ar avea voie să vândă avantaje competitive doar unor website-uri, ar avea un stimulent pentru a face restul Internetului mai lent pentru toți ceilalți. Chiar când pare că primești ceva ieftin, în realitate ai mai puține opțiuni și o limită de trafic mai mică pentru folosirea întregului Internetului.

Cum limitele de trafic pentru date afectează în mod negativ consumatorii și inovația

Cum zero rating afectează în mod negativ consumatorii olandezi

Zero-rating în Slovenia

Cum s-a ajuns aici? Ce s-a întâmplat în UE?

Multe dintre ONG-urile din spatele acestei campanii luptă pentru neutralitatea Internetului încă din 2008. Pe măsură ce dezbaterea a evoluat, am văzut din ce în ce mai multe încălcări ale principiului de neutralitate a Internetului. Atunci când autoritatea de reglementare a comunicațiilor din Statele Unite ale Americii, FCC (Federal Communications Commission), a dat primul ordin pentru protecția Internetului fix împotriva unor forme de discriminare, acesta a fost un mare succes pentru neutralitatea Internetului. Ulterior, alte țări au adoptat legislație sau reglementări create pentru protecția neutralității Internetului. Asta s-a întâmplat deja în, de exemplu, Chile, Olanda, Slovenia, India și Canada.

În Uniunea Europeană dezbaterea a progresat foarte lent. A trebuit să așteptăm până pe 11 septembrie 2013 pentru a avea o propunere pentru o lege europeană privind neutralitatea Internetului. Această propunere a fost făcută de Comisia Europeană

Propunerea din 2013 conținea câteva portițe problematice care ar fi permis furnizorilor de servicii Internet să ocolească neutralitatea Internetului. De exemplu, printr-o prevedere privind “serviciile specializate”, furnizorii de servicii Internet ar fi avut dreptul să ofere servicii de acces la Internet prioritizate în mod discriminatoriu. Propunerea ar fi permis și blocarea în mod discriminatoriu a site-urilor web, a aplicațiilor și a conținutului - o amenințare la adresa statului de drept și a libertății de exprimare.

Din fericire, Parlamentul European a muncit din greu pentru a închide aceste portițe și a votat în favoarea adoptării de reguli clare și puternice în beneficiul neutralității Internetului pe 3 aprilie 2014. Deși situația părea fără speranță, eforturile tale alături de SaveTheInternet au fost de ajutor pentru a convinge Parlamentul să adopte un text cu protecții puternice pentru neutralitatea Internetului. Acest vot a fost apreciat de milioane de oameni de peste tot.

După acestă victorie, Statele Membre ale UE s-au reunit în cadrul Consiliului European și lucrurile au înaintat lent, durând mai mult de un an până s-a ajuns la o poziție comună, Acestea s-au pus de acord asupra unui text nou care a reintrodus portițele din textul original și a creat unele noi. Dacă ar fi fost adoptat, textul Comisiei ar fi creat benzi rapide contra cost; ar fi permis discriminarea în funcție de preț în UE și ar fi autorizat blocarea ilegală și arbitrară a conținutului legal.

Pentru a înainta cu discuțiile și pentru a submina poziția Parlamentului, cele trei instituții au început o serie de negocieri “neoficiale” în cadrul așa-zisului “trialog”. Într-o sesiune târzie, pe la ora 2AM, s-a ajuns la o înțelegere politică între cele trei instituții. Acest text conține principii solide pentru neutralitatea Internetului în Europa. Cu toate acestea, anumite prevederi ale Regulamentului nu sunt clare și ar putea fi abuzate (ceea ce este oricum mai bine decât în forma inițială a Comisiei, dar mai rău decât în forma votată inițial de Parlament). Asta poate duce la portițe care pot permite discriminarea în privința accesului la Internet. O serie de amendamente la votul pentru a 2-a citire din Parlament au încercat să aducă mai multă claritate. Cu toate acestea, Regulamentul votat privea și eliminarea taxelor de roaming, ceea ce, împreună cu faptul că era nevoie de o majoritate absolută pentru schimbarea textului, a dus la respingerea tuturor amendamentelor propuse. Cu alte cuvinte, Parlamentul European a decis că autoritățile însărcinate cu reglementarea comunicațiilor trebuie să fie cele care să decidă asupra incertitudinilor textului adoptat.

Cine este implicat în dezbaterea aceasta în Europa?

În momentul de față, se face un lobby intens la autoritățile de reglementare a comunicațiilor de către industria de telecom care dorește să-și păstreze și să-și extindă modelele de business discriminatorii și de către producătorii de echipamente care vor să vândă mai multe echipamente de supraveghere a traficului de date care sunt necesare pentru discriminarea traficului.

De partea neutralității Internetului se află, în mare parte, organizații din societatea civilă și organizații pentru protecția consumatorilor, dar și startup-uri, posturi publice de radio și televiziune, biblioteci și universități.

Dar factorul decisiv în dezbaterea privind neutralitatea Internetului va fi publicul larg, tu, cu alte cuvinte. Dacă se implică suficient de multă lume, putem fi mai puternici decât lobby-ul împotriva neutralității Internetului, putem face auzite argumentele corecte și putem câștiga.

Cine este în spatele SaveTheInternet.eu?

SaveTheInternet este o campanie comună a 23 ONG-uri Europene care se ocupă cu protecția libertăților civile pe Internet. Această campanie a fost creată pentru a pune în legătură cetățenii cu factorii de decizie în vederea pregătirii Regulamentului UE pentru neutralitatea Internetului. Această campanie a fost lansată la conferința 30c3, în Decembrie 2012 și a fost actualizată în concordanță cu ultimele evenimente pe parcursul întregului proces legislativ și de reglementare.

Dacă faci parte dintr-o organizație și dorești să susții acestă campanie sau dorești să o promovezi, contactează-ne la info@savetheinternet.eu.

Servicii Specializate

Ce sunt serviciile specializate?

Un serviciu specializat este orice serviciu care este furnizat prin intermediul unei conexiuni de acces la Internet și căreia i-au fost date anumite proprietăți speciale de către furnizorul de servicii Internet. Conform Regulamentului, orice astfel de optimizare trebuie să fie necesară în mod obiectiv pentru funcționarea serviciului accesat, nu doar o mărire a priorității accesului la respectivul serviciu. Furnizorul de acces trebuie, de asemenea, să se asigure că rețeaua sa are capacitatea necesară astfel încât calitatea serviciilor de acces la Internet nu este subminată de către existența serviciului specializat. Această necesitate ar trebui să fie verificată de autoritățile naționale de reglementare în telecomunicații. Pe scurt, un “serviciu specializat” nu poate fi o “bandă rapidă” în mod discreționar.

Servicii specializate adevărate nu ar trebui să aibă nimic de a face cu Internetul. Acestea sunt servicii care poate că folosesc aceeași tehnologie și, uneori, chiar aceaași infrastructură fizică, dar nu fac parte din Internetul global pentru că au nevoie de un nivel de calitate care nu poate fi obținut pe Internet.

Ce exemple de servicii specializate sunt?

Serviciile specializate nu sunt servicii care pot fi furnizate prin Internet. Problema care trebuie evitată este permiterea unor servicii online să fie clasificate ca servicii specializate. Într-un astfel de scenariu, o companie cu suficiente resurse financiare poate cumpăra un tratament preferențial pentru serviciile proprii, obținând astfel un avantaj nedrept asupra tuturor competitorilor, reducând astfel competiția, inovarea și alternativele.

Ce măsuri de siguranță există în legislația UE pentru a gestiona serviciile specializate?

Regulamentul stabilește cinci măsuri de siguranță pentru furnizarea serviciilor specializate:

  1. Serviciile specializate nu pot fi folosite pentru a eluda prevederile referitoare la măsurile de management al traficului. Furnizorii de servicii Internet nu pot prioritiza serviciile speciale în fața unui conținut similar, unor aplicații sau servicii similare care sunt disponibile prin intermediul serviciilor de acces la Internet;

  2. Serviciile specializate trebuie să fie optimizate pentru a îndeplini cerințe specifice de calitate a serviciului în cazul conținutului, aplicațiilor sau serviciilor, și care sunt absolut necesare pentru funcționalități cheie ale conținutului, aplicației sau serviciului respectiv;

  3. Serviciile specializate nu vor funcționa sau fi oferite ca un înlocuitor pentru serviciile de acces la Internet;

  4. Serviciile specializate pot fi oferite doar dacă există suficientă capacitate în rețea astfel încât acestea să poată fi oferite pe lângă serviciile de acces la Internet;

  5. Serviciile specializate nu pot fi furnizate în detrimentul disponibilității sau calității serviciilor de acces la Internet.

De ce e nevoie pentru a întări măsurile de siguranță vis-a-vis de serviciile specializate și de ce este acesta un lucru important?

Noile servicii specializate trebuie să fie verificate pentru fiecare dintre cele cinci măsuri de siguranță de către autoritatea de reglementare înainte de a fi introduse pe piață. Dacă sunt testate doar ca urmare a unei plângeri, uneori va dura ani înainte să fie scoase de pe piață produse discriminatorii care mai târziu se dovedesc ilegale. Folosirea vitezei mici a serviciilor de acces și a cheltuielilor de judecată inaccesibile este o strategie de bază a operatorilor de telecomunicații anti-competitivi pentru a înlătura competitori inovativi.

Optimizarea serviciilor specializate trebuie să fie necesară din punct de vedere obiectiv pentru funcționalitatea serviciului, nu doar un avantaj convenabil asupra competitorilor. Dacă un serviciu comparabil există pe Internet, atunci un serviciu specializat nu poate fi permis.

Managementul Traficului

Ce este managementul traficului?

Managementul traficului permite furnizorilor de servicii Internet să administreze traficul de date în rețelele proprii. Pentru a face asta, furnizorii pot prioritiza anumite tipuri de comunicații și încetini altele. Conform Regulamentului, acestă practică este permisă dacă este rezonabilă, transparentă, non-discriminatoare și proporțională. Managementul traficului trebuie să fie temporar și, din acest motiv, nu este o parte standard a configurației rețelei. De asemenea, ca o regulă generală, managementul traficului va trata toate aplicațiile în mod egal și poate diferenția între diverse categorii de trafic doar în circumstanțe extrem de limitate.

De ce mi-ar păsa de managementul traficului?

Managementul traficului afectează experiența ta de zi cu zi pe Internet. Când video-ul de pe Netflix se încarcă la nesfârșit, apelul de telefonie prin Internet se tot întrerupe sau când jocul online este imposibil de jucat din cauza lag-ului, managementul traficului făcut de furnizorul tău de acces la Internet poate fi cauza.

Dacă regulile UE sunt abuzate, serviciile online pe care dorești să le folosești ar putea fi încetinite atât de mult încât să devină imposibil de folosit, în timp ce serviciile companiilor competitoare sunt promovate de furnizorul tău de servicii Internet și ar putea să meargă în continuare foarte bine.

Managementul traficului nu ar trebui niciodată să interfereze cu libertatea ta ca utilizator final sau ca furnizor de servicii online. Rolul furnizorului de servicii Internet este să își administreze rețeaua cât de bine poate în beneficiul tuturor serviciilor disponibile, nu să ia decizii în legătură cu importanța, integritatea sau legalitatea conținutului, serviciilor sau aplicațiilor pe care vrei să le accesezi prin Internet.

Nu ar trebui ca furnizorii de servicii Internet să aibă voie să-și administreze rețelele proprii?

Evident că furnizorii de servicii Internet ar trebui să aibă voie să-și administreze propriile rețele. Cu toate astea, această administrare trebuie făcută astfel încât să nu se facă distincții pe baza conținutului, aplicațiilor și serviciilor folosite de tine sau de utilizatorii tăi. Acesta este un lucru fezabil și sprijinit de o analiză detaliată.

Alternativa este ca furnizorul de servicii Internet să clasifice pachetele de date pe baza unor criterii proprii, aceasta ducând la încetinirea unor aplicații și la prioritizarea altora. Asta se poate face pe baza unor cerințe tehnice ale serviciilor (sensibilitatea la diverse tipuri de întârzieri), sau pe baza funcționalității pe care serviciul îl oferă utilizatorilor (telefonie, streaming video, streaming audio, jocuri etc.). Această a doua abordare se cheamă management al traficului bazat pe clase. Cum datele criptate nu pot fi clasificate, unul dintre riscurile acestei abordări este ca astfel de date să fie catalogate și trimise automat pe “banda lentă” (cu excepția cazului când respectivele date vin de la un furnizor mare, unde tipul de date poate fi presupus în mod implicit). Descurajarea criptării este, în mod evident, un lucru rău pentru protecția datelor personale, iar încetinirea traficului de date criptat venind de la furnizori de servicii mici este anti-competitivă.

Așadar, putem spune că măsurile de management al traficului bazat pe clase sunt:

  • Mai puțin transparente decât cele care nu țin de tipul de aplicație pentru că utilizatorul final nu știe cum vor fi clasificate conținutul și serviciile sale;

  • Mai discriminatoare cele care nu țin de tipul de aplicație pentru că există riscul clasificării greșite a aplicațiilor, a discriminării împotriva traficului criptat și permite comportamente anti-competitive;

  • Mai puțin proporționale decât cele care nu țin de tipul de aplicație pentru că este întotdeauna mai puțin intruziv și mai benefic pentru bogăția de opțiuni a utilizatorului final.

Care este obiectivul SaveTheInternet.eu când vine vorba de managementul traficului?

Regulamentul furnizează o ierarhie clară, pe trei nivele, a măsurilor de management al traficului care trebuie să fie transpusă în reguli clare și stricte vezi Articolul 3(3) subparagrafele 1 la 3. Furnizorul de servicii Internet trebuie să încerce să rezolve problemele apărute în rețeaua sa mai întâi folosind metode care nu țin de tipul de aplicație, adică metode care nu depind de caracteristicile specifice ale conținutului, aplicațiilor, serviciilor sau dispozitivelor. Dacă abordarea care nu ține de tipul de aplicație nu dă rezultate, furnizorii au voie să recurgă la metode bazate pe clasificarea tipurilor de trafic.

Managementul traficului este necesar pentru a rezolva congestia și pentru a asigura integritatea și securitatea rețelei. Totuși, ca și în cazul supravegherii, managementul traficului ar trebui să folosească metodele cele mai puțin intruzive, doar pentru un scop specific și doar pentru o perioadă limitată de timp atunci când este absolut necesar pentru îndeplinirea unui scop legitim.

Când poate un furnizor de servicii Internet să înceapă să-și administreze rețeaua?

Conform Regulamentului, furnizorii de servicii Internet pot ori să își administreze rețelele când rețeaua este deja congestionată ori pentru a diminua efectele unei congestii care este pe cale de a apărea. Această a doua opțiune ar trebui clarificată de către autoritățile de reglementare pentru a evita abuzurile care pot apărea dacă furnizorii “administrează” rețeaua în continuu sub pretextul evitării congestiei, chiar și atunci când nu este cazul.

Susținem că această a doua opțiune ar trebui permisă doar în situațiile în care există și alți indicatori în afara de volumul de trafic din rețea (cum ar fi numărul de abonați conectați la o celulă a unei rețele). Trebuie ca întotdeauna să existe o nevoie concretă pentru managementul traficului.

Zero Rating

Ce este zero rating?

Zero rating este o practică comercială care permite ca datele descărcate de anumite aplicații sau servicii să nu fie contorizate la limita lunară de trafic a abonatului. Zero rating-ul tratează tipuri diferite de trafic în mod diferit, astfel încât pentru unii să fie oferit la un preț iar pentru alții să fie oferit la alt preț. Deși diferit de formele clasice de încălcare a neutralității Internetului, este tot o încălcare pentru că, din punct de vedere practic, permite furnizorului de acces la Internet să influențeze care aplicații și servicii sunt folosite și care nu.

De ce este zero rating o problemă?

Cu această practică, furnizorul tău de servicii Internet poate exercita un control asupra ce servicii folosești sau vei folosi. Orice competitor al unei aplicații sau serviciu cu zero rating (în principal startup-uri și IMM-uri) au un mare dezavantaj pentru că trebuie să plătești suplimentar pentru a putea să folosești aplicația sau serviciul.

Zero rating este motivul principal pentru limitele de trafic scăzute. Furnizorii de servicii Internet vor să folosești serviciile lor online sau pe cele ale partenerilor lor. Dacă furnizorii au voie să își scutească aceste servicii de la a afecta limitele de trafic, atunci vor avea o motivație să mențină aceste limite la valorile curente (și mici) astfel încât avantajul lor competitiv să rămână puternic. Fără zero rating aceste companii ar putea oferi limite de trafic mai mari, iar tu ai putea decide cum să folosești traficul disponibil. Există cazuri bine documentate în Olanda și în Slovenia unde, grație legislației solide pentru neutralitatea Internetului care interzice zero rating, operatorii de telefonie mobilă au dublat limitele de trafic ale utilizatorilor.

Chiar primesc ceva gratis când folosesc o ofertă zero rating?

La prima vedere, pare că ai primi ceva gratis. Contrar aparențelor, libertatea ta de alegere pe Internet este restricționată, iar furnizorul tău de servicii Internet devine un portar. In cazul programului Free Basics de la Facebook, de exemplu, de ce ar trebui să decidă Facebook ce servicii și aplicații poți folosi? Care este stimulentul economic pentru Facebook să ofere asta? Este cu adevărat gratis? Răspunsul este nu. Nimic nu e gratis. Zero rating are implicații pentru securitatea ta, pentru datele tale personale și pentru o piață liberă.

Cum poate zero rating-ul să afecteze furnizorii de servicii online și diversitatea ecosistemului Internetului?

Înțelegerile de tip zero rating în Europa sunt aproape mereu cu companii mari, cum ar fi Facebook sau Spotify. Aceste înțelegeri sunt, de obicei, mutual exclusive, ceea ce înseamnă că furnizorul de conținut se leagă de un unic operator din țara respectivă, și vice-versa.

Zero rating-ul este rău pentru opțiunile utilizatorului și devastator pentru economia online. Acesta ajută doar ca companiile mari să-și întărească poziția pe piață și să elimine competiția. Vedem asta deja pe piața de streaming audio, de exemplu, unde libertatea de alegere pentru consumatori a fost redusă în mod drastic în urma unor astfel de oferte exclusive de zero rating.

În loc să vândă servicii de acces la Internet, din ce în ce mai multi furnizorii de servicii Internet vor din ce în ce mai mult să îți vândă direct conținut online, aplicații și servicii furnizate ori de ei ori de partenerii lor. Insinuându-se drept intermediari, furnizorii de servicii Internet vor să fie plătiți de două ori. Prima dată îi plătești tu pentru serviciile de acces la Internet. A doua oară, furnizorii de conținut, servicii și aplicații îi plătesc pentru accesul la baza lor de clienți, care te include și pe tine.

Care este obiectivul SaveTheInternet.eu când vine vorba de zero rating?

Zero rating-ul este o încălcare clară a regulilor de neutralitate a Internetului și, în consecință, trebuie interzis. Acestă practică este anti-competitivă și încalcă libertatea ta de a utiliza și accesa aplicațiile, serviciile și conținutul dorit și libertatea furnizorilor de conținut și de aplicații de a-și oferi produsele în toate rețelele fără a fi restricționați (așa cum este stipulat în Articolul 3(1) al Regulamentului UE). Regulamentul UE mai interzice și furnizorilor Internet și de conținut să ofere servicii care îți limitează drepturile ca utilizator final sau ca furnizor de conținut (cf. Article 3(2) al Regulamentului).

Dacă limitele de trafic sunt depășite și anumite servicii cu zero rating sunt accesibile în continuare în timp ce restul Internetului nu mai este accesibil sau este încetinit, aceasta este o încălcare evidentă a prevederilor Regulamentului.

Transparență

Care sunt beneficiile la care ne putem aștepta de pe urma noului regulament privitor la neutralitatea Internetului?

Regulamentul privind neutralitatea Internetului aduce multe beneficii. Din punctul de vedere al transparenței, unul dintre ele este cerința ca furnizorii de servicii Internet să spună în contractele pe care le încheie cu clienții care este lățimea de bandă minimă, medie și maximă a conexiunii furnizate, în locul maximului teoretic. Comitetul autorităților de reglementare a comunicațiilor electronice din Europa (BEREC) va trebui să clarifice cum sunt calculate aceste valori și ce ar trebui să se întâmple dacă o conexiune este folosită în comun de mai mult de un utilizator.

La ce fel de transparență ne putem aștepta cu noile reguli?

Regulamentul cere ca furnizorii de servicii Internet să furnizeze detalii despre măsurile de management al traficului care afectează accesul la Internet al utilizatorului. Autoritățile de reglementare stabilesc chiar acum ce înseamnă asta în practică.

Altele

Cum este neutralitatea Internetului abordată în alte părți ale lumii?

Reguli puternice pentru neutralitatea Internetului există în Statele Unite ale Americii, Canada și Chile. Cel mai recent exemplu este India, unde au fost adoptate reguli puternice împotriva zero rating-ului. Pentru mai multe detalii, vezi This Is Net Neutrality.

Alte țări unde se derulează o campanie SaveTheInternet. Câteva exemple:

Cum pot ajuta?

Poți ajuta SaveTheInternet.eu în multe feluri:

  • Dă sfoară-n-țară! Spune prietenilor despre această campanie, despre neutralitatea Internetului și despre de ce este important să treci la acțiune acum. Doar când mulți iau atitudine vom putea să ne protejăm drepturile și libertățile online.

  • Tradu acest site în limba ta! Poți face asta la Save The Internet pe Github

  • Alătură-te nouă! Dacă faci parte dintr-o organizație și vrei să te alături SaveTheInternet.eu, contacteză-ne la info@savetheinternet.eu

  • Raportează încălcări ale neutralității Internetului la Respect My Net

Ai alte idei creative? Contactează-ne la info@savetheinternet.eu